INTERVIU / Alexandru Acsinte – lectorul EHF de care handbalul băcăuan n-are nevoie

Alexandru Acsinte
Probabil că nu mulți dintre iubitorii de sport din Bacău știu că băcăuanul Alexandru Acsinte este lector al Federației Europene de Handbal, calitate în care a predat la mai multe cursuri de specializare organizate de forul european. Ei bine, handbalul din urbea lui Bacovia n-are nevoie de sprijinul acestui om, fiind prea plin de specialiști, mai ales prin tribune. Cu sprijinul colegei Mihaela Băbușanu-Amalanci, de la revista Sportul Băcăuan, vă prezentăm un amplu interviu cu profesorul Alexandru Acsinte, specialistul de care handbalul băcăuan nu are nevoie.

– Prin anii 90, aţi antrenat şi băieţii şi fetele Ştiinţei… Ce amintiri v-au mai rămas din perioada aceea?

– De fapt, vorbim despre anii 1993 – 1994, când am fost antrenor secund al dlui. Petrea Costel (la fete) şi 1995 – 1996 secund al lui Marcel Păunică (la băieţi). Despre perioadele respective am două amintiri importante, respectiv, cu dl.prof. Petrea, când am învins-o pe Râmnicu Vâlcea aici, la Bacău, primul meu meci ca ”oficial” pe bancă, şi meciul de la Braşov cu băieţii-o amintire neplăcută!

-Astăzi, de ce nu vă vede lumea pe banca tehnică a unei echipe din ţară, dacă la Bacău este ocupată?

-Asta, cu banca tehnică a echipei din Bacău, am clarificat-o în 2010 cu băieţii..De fapt, a fost hotarâtă de unii factori de decizie din oraşul nostru, iar la fete se pare că a fost clarificată anul trecut, sau mai devreme, de anumiţi specialişti locali… Restul nu mai contează.

-Ce părere aveţi despre profesorii de educaţie fizică de acum? Îi cunoaşteti foarte bine, le coordonaţi lucrările de grad didactic…Se implică suficient în sport? Le duce sportul de performanţă dorul?

-Ei, aici, avem ceva de dezbătut. “Profii” de educaţie fizică de astăzi sunt “unii” dintre absolvenţii noştri de “ieri”. Ca în fiecare domeniu, sunt şi plusuri şi minusuri. Eu, personal, sunt mândru de mulţi dintre cei cărora le-am fost profesor şi mai târziu coordonator de grad didactic. Normal, sunt şi unii care nu confirmă, dar eu am fost învăţat să văd jumătatea plină, aşa că în ceea ce priveşte absolvenţii cu specializare “handbal”, pe care i-am coordonat în a obţine gradul didactic “1”, pot spune că sunt oameni care nu au motive să renunţe la performanţă. “Dacă le duce sportul de performanţă dorul”? Este dificil de spus. Degeaba sunt oameni cu potenţial, dacă nu sunt folosiţi. Normal, din acest punct de vedere, discuţiile sunt exponenţial deschise. Nu vreau să intru în amanunte. Pot spune că în cei 21 de ani de când sunt în Bacău, am avut parte de experienţe extraordinar de variate şi interesante, în ceea ce priveşte aspectul menţionat de dumneavoastră.

-Cum vedeţi viitorul handbalului mondial pe care îl cunoaşteti atâta de bine?

Nimeni nu cunoaşte handbalul mondial foarte bine, dar vă mulţumesc pentru încredere! Viitorul handbalului mondial este unul pe care îl anticipează mulţi dintre cei implicaţi în fenomen. Ce pot spune eu, ca Lector al EHF, este faptul că se discută despre câteva modificări ale regulamentului, în vederea reducerii frecvenţei accidentărilor şi durităţii acestora. De asemenea, sunt proiecte care ţin de dezvoltarea jocului nostru din foarte multe puncte de vedere, cum ar fi creşterea atractivităţii, accesibilităţii. De exemplu, introducerea mingilor Nr. 1,5, ca dimensiune între 1 si 2 etc.

-Sunteţi mai cunoscut în lumea largă decât în…Bacău. Cum vă explicaţi asta? Este adevărat că nimeni nu-i profet în ţara sa ?

– Din nou, sunt multe lucruri de vorbit. Despre o parte dintre ele, am mai discutat cu diferite ocazii. Acum, mă provocaţi să revin asupra unor detalii, şi o voi face. În primul rind, chestia asta că sunt mai cunoscut în “lumea larga”… DA, este adevărat. Din 2003, am început să “investesc” în educaţia mea şi formarea mea ca profesionist. Trebuie să menţionez faptul că, la primul curs de specializare la care am luat parte, respectiv, PRESOV, Slovacia, am ajuns datorită, regretatului Ovidiu Ţoc. Dumnealui m-a contactat şi, împreună cu Ovidiu Ţoc Jr. (Boţi), am plecat cu trenul la Presov. Acel moment a fost determinant în evolutia mea pe plan profesional. A fost a doua experienţă internaţională de anvergură. Prima a fost în timpul studenţiei, în 1991, atunci când cu ocazia cursurilor din cadrul “Solidarităţii Olimpice”, domnul I.K. Ghermanescu şi domnul Ioan Negulescu, profesorii noştri de la A.N.E.F.S. Bucureşti, ne-au facilitat participarea, şi implicit, intrarea în contact cu personalităţile domeniului nostru, cum sunt Frantisek Taborsky, fostul Preşedinte al Comisiei Metodice EHF, Prof. Dr. Wolfgang Pollany, Lector EHF, şi cadru didactic al Universităţii din Viena etc. După aceste experienţe, m-am specializat la cursurile din Ljubljana–2004, Zurich–2006, Skopje–2008, Viena–2010. In paralel, am participat la specializări în cadrul “Seminariilor Domingo Barcenas” 2004, 2005, 2007, 2009, organizate de Federaţia Spaniolă de Handbal. Pot spune cu mândrie că în urma participărilor la cursurile menţionate mai sus şi publicării unor articole în periodicul EHF şi Revista AREA DE BALONMANO, am fost cooptat în comitetul ştiinţific al revistei de mai sus şi recent şi în varianta electronică, respectiv, e-BALONMANO. Din 2009, am fost solicitat ca lector EHF la primul Curs de specializare în timpul EHF Challenge Trophy în Chişinău, Republica Moldova, pentru ca din 2010, să fiu nominalizat oficial “lector EHF”, iar în 2012 să fiu reconfirmat. Din acel moment (2010), am fost nominalizat ca lector al Federaţiei Europene de Handbal la diferite cursuri de specializare pentru antrenorii din diferite ţări ale Europei. Pe lângă toate acestea, am fost cooptat în colectivul de profesori la Academia de Handbal a lui Dragan Djukic, “Handball4all”, care se ţine în Serbia, la Kopaonik, în fiecare vară (pot spune cu mândrie că în această academie am privilegiul să lucrez alături de dl. Alexandru Buligan). Acum doi ani, am lucrat cu lotul olimpic al Marii Britanii (da, percep, zâmbetele!), iar anul trecut cu lotul de tineret al Israelului U20 (antrenor Dragan Djukic), care tocmai a învins şi eliminat în preliminarii, reprezentativa României, cu ceva timp în urmă. Comentariile cred că sunt inutile!

– Ce aţi mai făcut în ultima vreme? Cu ce vă puteţi lăuda?

– Ar fi ceva informaţie cu care să mă laud…(scuze, pentru lipsa de modestie!!!). Păi, haideţi să o începem cu anul trecut, pentru că sunt lucruri foarte importante. Am început cu un curs de specializare în Prishtina, Kosovo, o adevărată experienţă, apoi Academia de Handbal din Serbia, dupa care oficialii de la Viena m-au nominalizat într-un proiect care se numeşte “Young Referee Project”. Astfel, am participat în Vesprem-Ungaria, Drammen–Norvegia, Lund–Suedia, la trei cursuri de formare şi perfecţionare a tinerelor cupluri de arbitri. In vară, am predat şi la cel mai titrat Curs de Specializare EHF, respectiv, al doilea modul din cadrul EHF MASTER COACH. In septembrie anul trecut am fost invitat de Federaţia (Asociaţia) Israeliană de Handbal să predau câteva zile în Tel-Aviv etc. De asemenea, am participat la Viena la o sesiune de filmare a unor materiale video care se găsesc pe site-ul EHF (EHF teaching videos, unstable surfaces, fun park, Alexandru Acsinte). Anul acesta, deja, a început cu câteva provocări, un curs nou în Republica Moldova, un curs YRC în Praga şi din nou al doilea modul Master Coach, la Balaton. Tocmai m-am întors din Praga, unde am avut privilegiul să văd din nou dinamica handbalului sub 18 ani din ţări cum ar fi: Danemarca, Suedia, Germania, Ungaria, Cehia, Slovacia, Hong-Kong, Canada, Italia… Nu am scris întâmplător ultimile trei tari, deoarece am văzut lucruri foarte interesante în jocul lor şi, mai mult ca să “ne” mândrim, ca ţară şi oraş, la una dintre echipele din Italia, antrenoare este Carmen Roşu, una dintre fostele eleve ale dlui. prof. Manoliu, colegă cu Iulia Puşcaşu. Pot afirma faptul că fosta elevă a domnului profesor Manoliu nu ne face de râs acolo unde antrenează.

– Sunteţi unul dintre coordonatorii lotului de junioare, nu? Aşadar, cum se vede viitorul în acest segment?

– Ei, hai să păstrăm proporţiile. Nu sunt coordonatorul, sunt membru în echipa tehnică ce pregăteşte echipa naţională a României de fete, generaţia 1996 – 1997. Vreau să subliniez faptul că fac parte din echipa coordonată de domnul Relu Roşca şi Gavril Kozma. Tocmai de aceea nu pot să afirm prea multe lucruri în legatură cu acest lot. Dumnealor sunt cei care pot spune mai multe. Ce pot afirma eu, şi o fac cu convingere, este că am privilegiul să lucrez cu unele dintre cele mai bune jucatoare la acest nivel de performanţă. Sper ca munca noastră, a antrenorilor şi jucătoarelor, să se finalizeze cu cel mai bun rezultat.

– În prezent sunteţi profesor universitar doctor la Facultatea de Ştiinţe ale Mişcării, Sportului şi Sănătăţii din Bacău. Ce reprezintă pentru dvs (şi) acest “job”?

-Acest “job”?!…..mmm….reprezintă pentru mine esenţa existenţei mele, ca om şi profesionist. Ştiu că sună “învechit”. Ceea ce spun se reflectă în clipele, momentele, orele petrecute cu oamenii (studenţii, jucătorii din ţară şi din străinătate, mai ales) lânga care am transpirat, obosit, zâmbit şi….chiar plâns în anumite momente. Din păcate, sunt factori externi, care zdruncină puternic aceste convingeri, dar fară succes, în ceea ce mă priveşte!

Mihaela BĂBUŞANU-AMALANCI

3 comentarii la „INTERVIU / Alexandru Acsinte – lectorul EHF de care handbalul băcăuan n-are nevoie”

  1. Domnul profesor , doctor, este foarte bun. Dar la teorie, practica a fost cea care a dovedit in timp ineficienta teoriei sale. In rest mai tragem un sprit si dam inainte. Poate o sa-l vada cineva si pe dumnealui.

    1. Studentclub, vezi ca faci confuzii mari….:(….la aproximativ….doua luni dupa ce ai postat comentariul….usor …shantieresc…aveai toate motivele sa te mindresti…..dar daca nu stapinesti anumite detalii….in ceea ce priveste performanta sportiva…..protejeaza-te……spre binele CV-ului tau…:)…..asa ca SARBATORI FERICITE!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.