Extrem de dezamăgit după un nou eșec pe teren propriu, Gabriel Armanu a răspuns la câteva întrebări pentru cititorii site-ului nostru.
Rep.: Este încheiată lupta pentru evitarea retrogradării ?
Gabriel Armanu: Am luat o opțiune destul de serioasă pentru a fi una din echipele care vor retrograda direct. Mai sunt trei etape, mai putem spera, nu sunt cuvinte mari, până la urmă s-au mai văzut minuni. A fost un meci în care ne-am jucat șansa de a rămâne în Liga Națională, fetele și-au dorit foarte mult, atât ale noastre, cât și cele de la Craiova. Așa cum s-a întâmplat și săptămâna trecută, și acum două săptămâni, nu s-au respectat indicațiile tactice în momentele cheie, mai ales în situație de 6 contra 5. A fost un sentiment ciudat pentru mine să văd în vestiar 12-13 jucătoare plângând împreună cu antrenorii. Trebuie s-o luăm ca pe o experiență, chiar dacă nu e comod să vorbim despre asta, dar noi am creat-o, am pornit-o și tot noi trebuie s-o ducem la sfârșit.
Rep.: Apropo de indisciplină tactică, în prima repriză, pe faza de atac, Bacăul a jucat practic doar cu linia de 9 metri, extremele și pivotul aproape că n-au contat…
G.A.: Da, dar asta nu neapărat din cauza extremelor și a pivotului, ci din cauza celor de la 9 metri. Le-am cerut să joace spre exterior, pentru a evita blocul lor central, care era destul de masiv, lucru pe care l-au făcut abia spre finalul reprizei. Dar, până la urmă prima repriză s-a încheiat la egalitate, am luat-o de la zero, am avut posibilitatea să conducem și asta a fost. La ora actuală eu nu realizez situația în care ne aflăm și mă întreb unde am greșit, ce n-a mers. E clar că a fost vorba și de o lipsă de omogenitate, pe care ne-am asumat-o încă de când am pornit pe acest drum. Nu știam că va fi atât de greu, tot timpul am cârpit, am mai adăugat câte ceva din mers, am sperat să iasă bine și suntem dezamăgiți cu toții – finanțatori, suporteri și echipă. Nu-i ușor să vezi că nu ți-ai îndeplinit obiectivele după toată munca depusă. Eu sper să putem da deoparte tot ce-a fost rău, să învățăm din această experiență negativă, să ne repliem, să facem ca această echipă să continue, să trecem repede prin eșalonul al doilea și apoi să revenim în Liga Națională. Până la urmă, handbalul adevărat e doar în prima ligă, restul e doar o participare și nu ai aceleași sentimente, știu asta de când i-am antrenat pe băieți. Bucuria, spectacolul, handbalul de calitate așa cum e în România, pot fi trăite doar în Liga Națională.
Rep.: Poate că era mai bine să începeți cu această echipă din Divizia A ?
G.A.: Da, poate că era, dar acum e ușor să ne găsim scuze. N-am avut nici timp pentru a ne omogeniza, poate că n-am avut nici jucătoarele pe care ni le-am fi dorit, fiindcă nu găsești ușor handbaliste care să vină la o echipă nou formată, nici măcar nou promovată, fără o istorie în spate. Poate că ar fi fost mai bine acolo, dar n-avem de unde să știm. Până la urmă e ca o casă, unde îți trebuie o fundație, o temelie, după exemplul echipei masculine Știința Municipal Dedeman, unde am început cu toții din eșalonul secund și treptat s-a ajuns unde s-a ajuns acum.