Pentru prima oară de la revenirea în primul eșalon, handbaliștii de la Știința Municipal Dedeman Bacău au făcut pregătirea fizică din inter-sezon sub îndrumarea unui profesionist. Acesta este Florin Vasilcan, fost jucător de rugby la Universitatea Timișoara și Steaua și fost preparator fizic al echipei de fotbal Steaua București, în perioada 1999-2001. Din vara anului 2002, Florin Vasilcan a plecat în Franța acolo unde s-a ocupat de pregătirea fizică a mai multor echipe de handbal și rugby.
Iată, în cele ce urmează, un dialog extrem de interesant cu cel care, timp de 3 săptămâni, a fost în Bacău pentru a se ocupa de pregătirea fizică a vicecampioanei României la handbal masculin.
Rep.: Cât de important este ca pregătirea fizică a unei echipe să se facă sub îndrumarea unui profesionist ?
Florin Vasilcan: Este important, problema e că, în România, nu prea se întâmplă acest lucru, asta și din cauză că sunt unii care au impresia că le știu pe toate. Prima dată când m-a chemat Vasile Stângă la echipa națională de handbal masculin,am făcut câteva teste pentru a-i oferi o idee despre cum erau pregătiți jucătorii români. Erau bine pregătiți, dar nu din punctul de vedere al pregătirii specifice handbalului modern. Nu știu ce se întâmplă în România acum cu aceste aspecte, acolo unde eu am învățat foarte multe lucruri, Franța mi-a arătat doar câteva drumuri noi, pe care eu nu le știam. Marea problemă în România este că oamenii nu se interesează despre ce e nou. Ei se uită pe Internet și ce văd acolo iau ca literă de lege, introduc în antrenamente fără un program bine stabilit. Se iau lucrurile ca atare, fără a se ține cont de fiecare persoană în parte. Pregătirea fizică trebuie să fie specifică pentru fiecare sport și pentru fiecare individ. La noi, nu se lucrează specific cu fiecare jucător în parte, poate că nu este nici timp pentru așa ceva. Vreau să vă spun că eu, în cele 3 săptămâni cât am stat în Bacău, nu știu dacă am dormit 5-6 ore pe noapte, tocmai pentru a încerca să particularizez programele de pregătire. Nu știu dacă, în România, nu sunt bani sau nu sunt oameni, dar este absolut necesar ca antrenorul principal al unei echipe de handbal să aibă alături un specialist în pregătire fizică în anumite perioade ale sezonului competițional. Fiind nevoit să se ocupe de aspectele tehnico-tactice, de vizionări, antrenorul nu are efectiv timp să se ocupe așa cum ar trebui și de chestiunile legate de pregătirea fizică.
Rep.: Ce ai găsit la Știința Bacău ?
F.V.: Eu țin legătura de mai mult timp cu Colin Voica, iar în această primăvară m-am decis să vin să lucrez cu el, fiindcă una e să auzi la telefon și alta e să vezi pe viu ce trebuie făcut. Pe handbaliștii Științei nu i-am găsit rău deloc, chiar am rămas surprins. Nu a fost nevoie să începem pregătirea chiar de jos, fiindcă ei se aflau la un nivel satisfăcător.
Rep.: Cum au răspuns handbaliștii băcăuani la ceea ce le-ai cerut ?
F.V.: Foarte bine, am rămas plăcut surprins. Rar am avut situații când câte unul a mai spus câte ceva sau a vociferat. Sunt convins că nu le-a fost ușor și, glumind puțin, poate că unii ”mi-au umplut și frigiderul cu carne”. Mie îmi place să explic ce și cum înainte de fiecare antrenament și poate de aceea sportivii acceptă mai ușor, știind de ce trebuie să facă ce au de făcut. În momentul când știi unde trebuie să ajungi, îți este mult mai ușor să lucrezi. În momentul în care am plecat, eu i-am lăst obosiți și încă vor mai acumula oboseală. Mă bucur foarte mult de rezultatele pe care le-au obținut în turneul de la Bacău, fiindcă au jucat pe un fond de oboseală ridicată, deoarece acesta a fost și obiectivul nostru de etapă. La turneul de la Baia Mare va fi aceeași stare de oboseală, important e să se ajungă la o formă fizică bună în septembrie, când sper ca Știința să bată de două ori pe HCM Constanța. Eu voi reveni la Știința în ianuarie 2014, când vom mai face câteva teste și vom stabili ce va fi de lucrat în continuare.
Rep.: Ce părere ai de mitul conform căruia pregătirea fizică trebuie să se facă la munte ?
F.V.: Pregătirea la munte e foarte bună, însă la o anumită altitudine. La 800-1000 de metri, sau chiar 1500 de metri, nu înseamnă nimic din punct de vedere fiziologic. În România, a rămas din moși-strămoși ideea că trebuie să faci pregătirea fizică la munte. Da, din punct de vedere al coeziunii grupului, ar fi important să stai 1-2 săptămâni la munte, dar doar atât. Dacă mergi la 3000 de metri altitudine, ar fi un câștig din punct de vedere fiziologic, cu condiția să continui și când revii la câmpie ce ai început acolo. O pregătire făcută acasă, așa cum a făcut Știința în această vară, nu e cu nimic mai prejos decât una făcută în altă parte, ba chiar a fost mai puțin costisitoare, mai ales că am beneficiat de cele mai bune condiții.
În final, vreau să mai punctez un aspect. Eu cred că, în România, sportivului nu i se oferă tot ceea ce ar trebui și aici nu mă refer la latura financiară. Un profesor francez mi-a spus cândva că sportivul de performanță e ca o mașină de Formula 1. Așa cum îi vedem de mari, de puternici, ei sunt în același timp foarte sensibili și orice mic amănunt îi poate afecta.
Să sperăm ca această pregătire profesionista va fi de bun augur, mai ales în EHF, unde anul trecut anumite scoruri au părut a fi întoarse în defavoarea noastră tocmai din cauza lipsei condiţiei fizice în raport cu adversarii.
Ca veni vorba de turneul de la Baia Mare, cred ca am vazut azi un promo pe Digi referitor la transmiterea turneului. N-ar fi rau sa mentionati programul jocurilor si al transmisiilor TV intr-un articol separat, pentru ca suporterii Stiintei sa fie la curent