Povestea argintului lui Ionuţ Feniuc

După neparticiparea la naţionalele de probe combinate indoor de anul trecut, din cauza unei accidentări, atletul băcăuan Ionuţ Feniuc a plecat anul acesta la Bucureşti să-şi recapete titlul naţional, pe care-l cucerise în 2006, 2007 şi 2008.
Dacă după prima zi de concurs, băcăuanul era în cărţi pentru primul loc, proba de prăjină din cea de-a doua zi avea să se dovedească decisivă, în condiţiile în care Feniuc a sărit cu 70 de centimetri mai puţin decât contracandidatul său, Bogdan Popa, dar şi cu 40 de centimetri mai puţin decât cea mai bună performanţă personală. Pentru o explicaţie a acestui rezultat, am apelat la Ionuţ. “Am sărit cu o prăjină de împrumut. Am rugat un amic să-mi imprumute o prăjină care să mă ajute să-mi îmbunătăţesc performanţa şi să pot ţine pasul cu adversarul meu direct. Era o prăjină foarte bună, de altfel chiar şi antrenoarea mea, Maria Hagimă, rămăsese impresionată de calităţile ei, dar cum nu apucasem să fac măcar un antrenament cu ea şi nu eram obişnuit cu elasticitatea acesteia, nu am reuşit să sar aşa cum mi-am dorit ”, a spus atletul băcăuan.
Odată pierdută lupta pentru primul loc, Ionuţ Feniuc a ales varianta prudentă la ultima probă, cea de 1000 de metri, pentru a nu pierde şi poziţia a doua. “Am preferat să alerg cot la cot cu atletul de pe locul al treilea, căruia i-ar fi trebuit 2 secunde avans ca să mă depăşească. Şi-a păstrat toate resursele pentru ultimul tur de pistă, când a rupt-o la fugă ca la sprint şi eu după el… Până la urmă m-a bătut doar cu o secundă şi aşa am rămas pe locul doi ”, povesteşte vicecampionul naţional.
Interesant e faptul că, dacă şi-ar fi realizat cele mai bune rezultate personale la prăjină şi 1000 de metri, Ionuţ Feniuc ar fi câştigat titlul. Nu-i nimic, însă, rămâne pe la anul.