SUA – Anglia a fost o partidă dominată de englezi, la cererea americanilor. SUA s-a lăsat dominată de o naţională condusă de pe bancă de Fabio Capello, un antrenor care a combinat stilul defensiv italian cu jocul direct pe vârfuri al britanicilor. Din câte am observat, încă din prima partidă a acestei ediţii a CM, toţi tehnicieni au ales ca formulă de start clasicul 4-4-2. Excepţie nu a făcut nici partida din această seară. Capello şi-a aşezat elevii într-un 4-4-2, ce devenea 4-5-1 pe atac, dacă balonul se pe centrul terenului. Rooney cobora în linia media pentru a ajuta defensiva recuperând baloane. Pe atac, decarul engleziilor, atacă careul dacă mingea se juca pe extreme, sau rămâne vârf retras pentru combinaţii la jumătatea terenului. Ţin să remarc faptul că la fazele fixe ale americanilor s-a văzut lipsa din defensiva britanicilor a lui Rio Ferdinand. SUAa câştigat aproape tot ce a însemnat duel aerian la fazele fixe. În repriza secundă, americanii s-au lăsat domniaţi practicănd un joc de apărare, sperând să lovească pe contra-atac. Nu a fost să fie aşa dar jocul defensiv, cu dublaj la mijlocaşi centrali englezi Lampard şi Gerrard, plus blocarea extremelor nu a dat nici o şansă britancilor în mitanul secund. În rest arbitrajul a fost discret, omul meciului în opinia mea a fost Glen Johnson, iar stelele acordate acestei partide sunt trei pentru spectaculozitate şi patru pentru angajament.