EXCLUSIV / Eliodor Voica: ”Nu știu dacă o să-mi pot scoate vreodată din minte finala cupei”

Venit la Bacău în martie 2011, Eliodor Voica a avut un final de sezon 2010-2011 destul de complicat. Pentru prima dată de la revenirea în Liga Națională, Știința nu prindea un loc de cupe europene, terminând pe locul 6. În vara lui 2011, Colin își punea contractul pe masă, spunând că este gata să renunțe dacă nu mai e dorit. Conducerea grupării băcăuane a ales să continue cu el, iar timpul a demonstrat că a fost o decizie înțeleaptă. Colin Voica a obținut cele mai bune performanțe ale echipei masculine a Științei fiind, în același timp, un model pentru mulți tehnicieni în privința relațiilor cu mass-media. Pentru toate acestea, îi mulțumim lui Eliodor Voica și îi dorim mult succes în continuare! Iată un interviu cu fostul tehnician al vicecampioanei despre perioada petrecută la Bacău.

Rep.: După mai bine de 3 ani petrecuți la Bacău, care e cea mai pregnantă impresie cu care te desparți de Știința ?

Eliodor Voica: Am avut, în această perioadă, momente bune, foarte bune și mai puțin bune. Eu cred că toată lumea a avut de învățat din această colaborare, mă refer în exclusivitate la fenomenul handbal, mai precis la relația mea cu sportivii. Indiferent din ce unghi am privi lucrurile, în momentul de față putem spune că acești sportivi au muncit, iar munca lor s-a văzut în teren și în rezultate. Am avut satisfacții cu cele trei titluri de vicecampion, dar o insatisfacție rămâne totuși faptul că nu am reușit să luăm și campionatul, chiar dacă trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, spunând că echipa din Constanța a avut anumite plusuri comparativ cu noi.

Rep.: Să ne întoarcem puțin în timp, la acea semifinală de Challenge Cup cu Cimos Koper, când am avut 7 goluri la pauză dar nu ne-am calificat. Privind retrospectiv, crezi că se putea mai mult ?

E.V.: Este foarte greu de spus acum, Koperul avea o echipă bună, a luat și cupa mai apoi. Cred, totuși, că, la momentul respectiv, nu se putea mai mult. După cum am văzut și azi, un meci nu se termină în minutul 10, de exemplu, când aveam 5-0, iar lucrul ăsta trebuie antrenat. E nevoie de experiență, de stăpânire de sine și de abordarea unor anumite situații altfel. Dacă ar fi să facem o altă comparație între acel meci și cel cu Constanța, mi-aduc aminte de acea fază cu Gabriel Bujor, care a aruncat dintr-un unghi extrem de mic într-un moment în care nu se impunea. Noi eram într-un avantaj, inclusiv din punct de vedere psihic, revenisem în joc, iar astfel de faze pot constitui un exemplu elocvent vizavi de întrebarea dvs.

Rep.: Care a fost cel mai fericit moment al tău la Știința ?

E.V.: Primul an în care am ieșit vicecampion, când aveam 10 puncte față de locul 3. Acela a fost momentul care am avut satisfacții cu mai multe plusuri.

Rep.: Și cea mai mare insatisfacție ?

E.V.: Cupa României din acest an pe care, indiferent ce-ar fi, nu știu dacă o să mi-o pot scoate din minte.

Rep.: Apropo de asta, îți reproșezi ceva vizavi de acele ultime 10 minute din primele 60 ?

E.V.: Sunt multe lucruri despre care aș putea spune că mi le reproșez, fără nicio urmă de subiectivism. Revăzând meciul și unele faze de ”n” ori, au fost unele situații abordate și gestionate greșit.

Rep.: Adică ne întoarcem la lipsa de experiență…

E.V. Putem spune și asta, într-un înțeles larg, dar, păstrându-ne obiectivitatea, au fost anumite situații în care noi ne-am grăbit excesiv și nu mai aveam alt obiectiv decât ceasul de la tabelă, de parcă noi am fi fost conduși.

Rep.: Cu ce amintiri pleci referitor la publicul băcăuan ?

E.V.: Publicul băcăuan e unul dintre cele mai fervente și nu numai o dată am văzut cum s-a constituit în cel de-al optulea jucător al nostru. Acest lucru rămâne extrem de plăcut pentru mine și ar trebui să rămână în continuare la fel. Am o părere de rău, aceea că nu am reușit să le aducem băcăuanilor și satisfacția unui titlu. În altă ordine de idei, eu le-am înțeles și frustrarea, și momentele când au venit cu critici, fiindcă nu mă cunoșteau și era normal să nu aibă încredere în mine.

Rep.: Iar vizavi de relația cu presa băcăuană ?

E.V.: Eu cred că presa băcăuană este una din cele mai profesioniste din țară și spun asta în virtutea faptului că, în ultimii ani, m-am perindat prin toate sălile din România. Pentru aceasta, doresc să-i felicit pe ziariștii din Bacău, să le mulțumesc și să le doresc succes în activitate și în susținerea sportului băcăuan.

Rep.: Cam de câte transferuri ar avea nevoie acum Știința pentru a se putea lupta la titlu în sezonul viitor ?

E.V.: Mi-e greu să răspund la întrebarea asta. Ceea ce pot să vă spun e că veți avea parte de un antrenor profesionist, cu o mentalitate occidentală, care sunt convins că va aduce un plus, cel puțin în planul mental și în planul de înțelegere și acceptare a tuturor situațiilor și fenomenelor din handbal.

Rep.: Ai avut parte, cât ai antrenat aici, de jucători aduși la echipă peste capul tău ?

E.V.: Niciodată, iar pentru lucrul ăsta aș vrea să le mulțumesc oamenilor din conducere, care nu au venit să impună ceva. Dimpotrivă, mi-au arătat încredere și nu-mi aduc aminte de vreun moment, în perioada petrecută aici, în care cineva să vină să spună vreun lucru nelalocul lui în ceea ce privește activitatea noastră, a fost o deplină liniște la acest capitol.

Rep.: Cum îți explici neadaptarea la Știința a unor jucători de certă valoare, așa cum a fost, de exemplu, Ionuț Georgescu ?

E.V.: Cazul lui Georgescu e unul special, la care am și eu o parte de vină, fiindcă nu l-am folosit pe postul lui, cel de extermă dreapta. Am fost nevoit să-l folosesc de multe ori pe inter dreapta, lucru care a avut o cu totul altă presiune. Aș închide acest capitol cu un lucru care rămâne pentru mine undeva pe frontispiciu: trebuie să i se acorde jucătorului nou-venit o perioadă de acomodare, de adaptare, de care am mai discutat. Avem, referitor la asta, un exemplu cât se poate de elocvent, cel al lui Da Silva, despre care am spus în primul an că are calități, că trebuie să avem răbdare, și el a demonstrat nu numai o dată lucrul acesta.

Rep.: În final, spune-ne ce urmează pentru tine după episodul Bacău ?

E.V.: Îmi doresc să rămân aproape de handbal în continuare, rămâne de văzut unde, ce și cum, dar asta în zona familiei, adică în București fiindcă, în momentul de față, s-au schimbat prioritățile și e nevoie de mine acolo.