De Anul Nou, Bacăul Sportiv vă oferă un interviu în exclusivitate cu o fostă mare campioană a gimnasticii româneşti şi mondiale. Multipla campioană europeană, mondială şi olimpică Daniela Silivaş-Harper, stabilită acum în Statele Unite ale Americii, acolo unde antrenează micuţele gimnaste în Sandy Springs – Georgia. Întoarsă din vacanţa de sărbători, fosta mare gimnastă a răspuns cu amabilitate întrebărilor adresate de Bacăul Sportiv.
Rep.: Care e viaţa Danielei Silivaş în America?
Daniela Silivaş: Antrenez 10 ore pe săptămână, iar în rest sunt cu copiii acasă. Nimic deosebit. În weekend, Jadan face baschet, iar Ava participă la concursuri de gimnastică.
Rep.: Spune-ne câteva cuvinte despre familia ta.
D.S.: Familia este totul pentru mine. Soţul meu Scott este manager la un parc de distracţii pentru copii. Am trei copii minunaţi, Jadan (6 ani), Ava (5 ani) şi Rylan (1 an).
Rep.: Cu cine mai ţii legătura din România ?
D.S.: Încerc să ţin legătura cu toate colegele din gimnastică, cu alte fete din generaţii diferite şi bineînţeles cu familia. Mai am câteva prietene foarte bune cu care încerc să vorbesc la telefon în fiecare săptămână.
Rep.: Care dintre medaliile pe care le-ai obţinut pentru România îţi este cea mai dragă ?
D.S.: Medalia cea mai dragă îmi este cea de la mondialele din 1987, de la Rotterdam, cu echipa.
Rep.: Ai vreun regret referitor la cariera ta ?
D.S.: Nu regret nimic din ce s-a întâmplat în cariera mea sportivă. A fost visul meu de mică să ajung cea mai bună gimnastă a lumii şi, cu ajutorul familiei, al antrenorilor şi al colegelor mi l-am realizat!
Rep.: Care e cea mai frumoasă poveste pe care ai trăit-o în cariera de gimnastă ?
D.S.: Nu am o poveste anume din gimnastică, dar întotdeauna îmi aduc aminte cu mult drag de anul 1987. A fost un an cu mult succes pentru echipa noastră.
Rep.: Dacă ar fi s-o iei de la capăt, ai mai alege să faci gimnastică ?
D.S.: Da. Am iubit gimnastica şi va rămâne sportul meu preferat pe viaţă!
Rep.: Consideri că gimnastica românească trece printr-o perioadă de declin ?
D.S.: Nu numai gimnastica românească trece prin momente grele. Foarte mulţi antrenori au plecat din ţară şi, fără gimnaste bune de la cluburi, este cam greu să faci o echipă de bază.
Rep.: Urmărind ultimele competiţii internaţionale, crezi că România poate spera să aibă o campioană olimpică în 2012 ?
D.S.: Bineînţeles că sper ca fetele să fie sănătoase şi să concureze bine în următorii ani. Ştiu cât de multă muncă este în pregatirea pentru olimpiadă şi sper ca toate fetele să îşi împlinească visul de a fi campioane olimpice.
Rep.: În final, te rog să adresezi un mesaj iubitorilor de gimnastică din Bacău, şi nu numai, la începutul unui nou an.
D.S.: Le doresc tuturor multă sănătate şi sper ca anul 2011 să fie cu succes!
La multi ani!
Succes in 2011!
oau, tare de tot!