Bacăul Sportiv publică, începând de astăzi, o serie de interviuri cu principalii „actori” ai sportului băcăuan în anul care stă să se încheie. Începem, deloc întâmplător, cu fotbalul, care a trăit probabil cel mai negru an al existenţei sale în Bacău. Antrenorul echipei-fanion a oraşului vorbeşte despre tristul moment consumat în luna iunie, despre turul de campionat şi despre multe alte lucruri, într-un interviu exclusiv pe care îl vom prezenta în serial.
Rep.: Ce a însemnat pentru FCM Bacău şi pentru fotbalul băcăuan anul 2010 ?
Gheorghe Poenaru: Eu am spus şi repet: cred că anul 2010 a fost cel mai dificil pentru fotbalul băcăuan, sunt de părere că e un an de doliu fotbalistic. Am trăit o jumătate de an de coşmar pentru ca, în finalul campionatului trecut, echipa să fie retrogradată, iar Bacăul să fie lipsit de o echipă în eşalonul al doilea, aşa cum eram noi. Cred, în continuare, că s-a făcut o mare greşeală şi, sincer să vă spun, nici acum nu găsesc raţiunea şi motivaţia pentru care a fost luată acea decizie. Consider că a fost adus un mare prejudiciu oraşului Bacău, chiar şi judeţului în general. Victime au fost nu numai echipa, jucătorii şi cei care s-au ocupat de echipă, dar şi cetăţenii oraşului Bacău. Astfel, s-a reuşit ca dintr-o echipă bună de Liga a II-a care, dacă ar fi fost ajutată şi sprijinită, s-ar fi putut lupta pentru promovare în prima ligă, să facem două echipe de Liga a III-a şi de unde eram, poate, oraşul cu cea mai mare tradiţie în fotbal din Moldova, am ajuns de râs, să discutăm de orgolii şi clasamente la nivelul eşalonului 3. E un sfârşit de an la care, în loc să se facă gale, să se decerneze premii, suntem puşi în situaţia de a nu avea despre ce discuta, fiindcă ar fi ruşinos să ne apucăm de aşa ceva, atâta timp cât ne zbatem la nivelul Ligii a III-a. Vreau să precizez că este un subiect care nu e încheiat, fiindcă se mai poate discuta foarte mult pe tema asta, iar eu am foarte multe lucruri de spus.Cred că va veni şi ziua în care voi spune lucrurilor pe nume, deoarece lumea trebuie să ştie adevărul, iar cei care au făcut această greşeală vor trebui să răspundă.
Rep.: Ce e foarte trist e că majoritatea antrenorilor de la echipele pe care le-aţi întâlnit şi-au exprimat consternarea cu privire la faptul că Bacăul nu are echipă în primele două eşaloane.
G.P.: Sincer vă spun că e un lucru pe care eu l-am simţit cel mai mult. Toată lumea cu care am discutat vizavi de fenomenul ăsta nu înţelege ce se întâmplă. Dacă au fost înţelese situaţii în alte judeţe, unde nu sunt bani, unde nu se poate face performanţă, la noi e o situaţie de neînţeles, fiindcă nu s-a pus problema că nu am avea cu ce. Efectiv, nu s-a vrut, ăsta e cuvântul-cheie.
Rep.: Referitor la turul de campionat al echipei dumneavoastră, ce ne puteţi spune ?
G.P.: Aş putea spune că am luat-o practic de la zero şi ţin să precizez că am rămas alături de acest club dintr-un orgoliu personal, fiindcă am vrut să demonstrez că nu va muri echipa când vor unii. Eu ţin foarte mult la tradiţia acestui club, pentru că m-am născut cu el în suflet, având aproape 50 de ani de când locuiesc în Bacău. E-adevărat că nu am jucat fotbal aici, dar am antrenat această echipă în cele mai bune perioade de după Revoluţie, inclusiv în acel retur de excepţie când echipa a fost la un pas de a juca în cupele europene. Alături de cei trei jucători care ne-au rămas de la vechea echipă, împreună cu operaţiunea „Willy”, am reuşit să alcătuim un lot foarte tânăr, poate cel mai tânăr din ţară. Am apelat la doi jucători cu experienţă, Apostol şi Codreanu, care au înţeles exact ce vrem de la ei şi, alături de Doboş, am format un grup puternic încă de la început. Am avut un start de campionat bun dar, repet, e vorba totuşi de Liga a III-a. În final, rezultatele au fost cele pe care le aşteptam, echipa a arătat forţă de joc, am marcat 40 de goluri, am avut şi meciuri foarte bune şi mai puţin bune, iar la capitolul neîmpliniri aş putea aminti cele două egaluri. Trebuie să spun, însă, că am jucat cu S.C. Bacău în etapa a patra, când nici noi nu eram aşezaţi ca lumea şi poate şi miza şi-a pus amprenta pe evoluţia jucătorilor. A mai fost egalul de la Oţelul II Galaţi, unul meritoriu pentru noi, în condiţiile în care am jucat pe un teren sintetic, cu care ne-am acomodat foarte greu, iar echipa gazdă a fost întărită cu 4-5 jucători de la prima echipă, care e lidera la zi a Ligii I.
VA URMA