Cel mai titrat fotbalist din istoria Bacăului, Emeric Dembrovschi, s-a declarat uimit de situaţia în care a ajuns fotbalul băcăuan, cu o echipă exclusă din campionat pentru două neprezentări pe teren propriu şi fără reprezentantă în primele două eşaloane. Dembrovschi a evoluat vreme de opt sezoane în oraşul nostru, la Dinamo Bacău şi Sport Club Bacău, în perioada 1966-1974.
Fostul component al „naţionalei” care a jucat la Cupa Mondială din Mexic în 1970, în prezent scouter la Poli Timişoara, ne-a acordat un interviu în care şi-a spus părerea despre actuala stare de fapt din fotbalul băcăuan.
Rep.: Cum comentaţi actuala situaţie a fotbalului din Bacău ?
Emeric Dembrovschi: Îmi pare rău pentru că o echipă cu atâţia ani petrecuţi în primul eşalon, prima din România care a ajuns în sferturile de finală ale unei cupe europene, a ajuns într-o astfel de situaţie. E regretabil că părţile implicate nu au ajuns la o înţelegere, care ar fi necesitat şi nişte compromisuri. E păcat, fiindcă, din cauza faptului că nu s-au făcut compromisuri, suferă oraşul, suferă echipa, suferă cunoscătorii de fotbal din Bacău. Cred că oficialităţile ar fi trebuit să medieze situaţia asta, pentru ca oraşul să aibă o echipă măcar în Liga a II-a.
Rep.: S-a ajuns în situaţia ca Bacăul să aibă patru echipe în Liga a III-a.
E.D.: Să ştiţi că a trecut şi Timişoara prin situaţia asta, fără echipă în primele două divizii. Ulterior, a venit Doboş şi, ulterior, Marian Iancu şi vedeţi unde s-a ajuns acum. Dacă există bunăvoinţă, eu cred că se poate rezolva şi situaţia de la Bacău. Nu ştiu dacă preluarea unui loc al altei echipe în eşalonul al doilea este o soluţie. Important e să se construiască o echipă care să joace fotbal, să facă spectacol, să aibă rezultate şi atunci toate se vor uita.
Rep.: Ce le-aţi transmite factorilor de decizie din fotbalul băcăuan?
E.D.: Fotbalul ar putea fi cel mai bun ambasador al oraşului, dar pentru a avea o echipă la nivel înalt trebuie înţelegere şi, pe ici, pe colo, mai trebuie făcute şi compromisuri.
Rep.: În final, vă rog să transmiteţi un mesaj suporterilor băcăuani.
E.D.: Cei care îşi amintesc de mine ştiu că, pe vremea când jucam la Bacău, era o atmosferă extraordinară, erau meciuri când mergeam acasă escortat de miliţie, să nu fiu sufocat de suporteri. Mi-aş dori ca spectatorii de fotbal din Bacău să-şi susţină echipa aşa cum o făceau pe vremea mea.
Foto: banateanul.ro
Dle Dembrovschi ,sunt unul din cei care vau vazut la treaba ,chiar daca eram copil atunci.Nu cred ca am pierdut un meci jucat acasa al acelei perioade, pana dupa anul 2000 ,cand a inceput sa dispara placerea de a juca .Se vedea spectacol si tribune arhipline(stadionul,atunci nu avea scaune iar capacitatea lui pe banci era undeva la 27000 locuri.Nu gaseai loc nici pe scarile dintre sectoare).Cand incepi sa traiesti din amintiri(nu trebuiesc uitate dar nu sa te domine),nu mai ai viitor,altfel spus ,esti mort. Sunt optimist, o luam prea de jos,dar trbuie sa margem inainte.