Portret Shota Tevzadze/ ”HANDBALUL MĂ FACE SĂ MĂ SIMT FERICIT”

După trei ani petrecuți la Bacău, perioadă în care a devenit unul dintre cei mai iubiți handbaliști ai Științei, Shota Tevzadze a acceptat să se destăinuie pentru cititorii Bacăului Sportiv. Ca și în teren, Shota e un partener de discuție absolut fascinant, mereu pe fază și cu reacții emoționale nedisimulate la întrebările mai dificile.

ÎNCEPUTURILE

Născut în capitala Georgiei, Tbilisi, pe 21 februarie 1981, Shota Tevzadze a început handbalul la 13 ani, la clubul Șevardeni. De ce portar ? ”Când m-au văzut antrenorii, eu fiind mai înalt decât ceilalți copii de vârsta mea, au vrut să mă pună să joc inter stânga. Dar mie nu-mi place să alerg, pur și simplu am o problemă cu alergatul, așa că am intrat în poartă. Dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot postul de portar l-aș alege”, spune Shota.
Sub culorile echipei Șevardeni Tbilisi, portarul georgian a cucerit nu mai puțin de 10 titluri de campion al țării sale, la juniori și seniori, până în anul 2002, când s-a transferat în străinătate.

PRIMII 6 ANI ÎN STRĂINĂTATE

La 21 de ani, Shota Tevzadze era deja portarul naționalei Georgiei, cu care a plecat în Bosnia pentru un meci în preliminariile Campionatelor Mondiale. Pe drum, au disputat două meciuri amicale cu echipa de club sârbă Metaloplastika Sabac, care l-a plăcut și l-a transferat. Acolo, a fost coleg de echipă cu ex-reșițeanul Bojan Butulija și cu ex-constănțeanul Milutin Dragicevic (în prezent la THW Kiel). Au urmat 2 ani în Grecia, la Panellinios, un an în Turcia la Polis Akademisi Ankara și un an în Suedia, la HK Malmo. Din toată această perioadă, Shota a rămas cu amintirile cele mai plăcute din Serbia: ”Pentru mine a fost o școală foarte bună, am învățat foarte multe acolo, la Metaloplastika, unde am avut și un antrenor extraordinar, Veselin Vukovic. Am învățat foarte bine și limba sârbă, o vorbesc chiar mai bine decât rusa.”

ERA ”BACĂU”

În anul 2008, impresarul lui Shota a aflat că Știința caută un portar și l-a adus pe goalkeeperul georgian pentru a fi văzut de conducerea tehnică băcăuană. Într-o luni a sosit în Bacău, iar peste 4 zile semna deja contractul. Au trecut de-atunci 3 ani, în care Shota Tevzadze a avut parte de bucurii, de tristeți și de multă simpatie din partea suporterilor. L-am întrebat care dintre meciuri i-a rămas la suflet. Shota: ”Știința a făcut foarte multe meciuri bune în perioada asta, așa că mi-e greu să aleg. Mă gândesc cu plăcere la faptul că, de când sunt aici, HCM Constanța, Steaua și Odorheiul n-au câștigat la Bacău (înainte de a spune Odorhei, a spus din greșeală Oradea, după care s-a bătut cu năduf cu palma peste frunte: ”vezi, încă nu mi-a ieșit din cap meciul ăla”). De asemenea, un meci extraordinar a fost cel de acasă cu Cimos Koper, când am învins o echipă foarte, foarte puternică.”
Cât despre cele mai neplăcute amintiri: ”Mă enervează la culme când pierdem la un gol diferență. Iar despre meciuri de care nu-mi amintesc cu plăcere, primele care-mi vin în minte sunt cele de la Oradea și de acasă cu Dinamo, din campionatul trecut.”

RELAȚIA CU COLEGII

”Cu Răducu Tamaș am o relație foarte bună. În concepția mea, la o echipă de handbal nu există portarul nr. 1 și portarul nr. 2, sunt doi portari egali. Răducu este un prieten foarte bun, un tip de treabă, foarte serios, pe care pot conta nu numai în teren, ci și în afara lui. Cred că avem o relație specială, vorbim mereu în timpul meciurilor, ne spunem unul altuia părerea despre fiecare fază, despre fiecare minge”, spune Shota. De altfel, portarul Științei apreciază foarte mult atmosfera existentă în lotul Științei, asimilând-o cu cea dintr-o familie: ”La Bacău am găsit cea mai bună atmosferă dintre toate echipele la care am jucat. Ieșim de multe ori împreună la o cafea, la un grătar, grătar la cei care au casa mare”, spune Shota făcând șmecherește cu ochiul.

FAMILIA

Shota Tevzadze locuiește în Bacău cu soția și cu fiul său de 2 ani și 9 luni, simpaticul și șturlubaticul Nika. Pe soția lui, Tsitsino, a cunoscut-o acum 10 ani pe aeroportul din Tbilisi. El își aștepta un prieten, ea se întorcea dintr-o excursie, iar peste cinci ani Shota și Tsitsino s-au căsătorit. De atunci, doamna Tevzadze își urmează soțul peste tot și a devenit dependentă de handbal, nepierzând niciun meci din Sala Sporturilor din Bacău, indiferent de cine joacă, împreună cu micuțul Nika. Și cum așchia nu sare departe de trunchi, Tevzadze junior e nedespărțit de minge. ”Când ajung acasă obosit, după antrenamente, ce crezi că văd? Nika e cu mingea în mână, așteptându-mă și comandând: treci în poartă!”, povestește Shota cu un umor și o mimică irezistibile. L-am întrebat pe portarul Științei dacă își va îndemna băiatul către sport. ”Cred că-l voi îndemna să facă sport, findcă e o meserie care te pune pe calea cea bună, îți ocupă timpul și gândurile, astfel încât n-ai timp să te apuci de prostii”.

DESPRE SEZONUL TRECUT

Întrebat despre ce s-a întâmplat în sezonul trecut, Shota se întristează brusc și dă din cap nemulțumit. ”Nu știu, chiar nu știu ce să zic, a fost pur și simplu un sezon prost, chiar nu-mi dau seama ce s-a întâmplat. Poate că au fost și meciurile cu Cimos, care ne-au consumat psihic, a fost pe final și absența lui Adi Sipos, pe care eu îl consider cel mai bun apărător al echipei.” Cu toate acestea, Shota privește înainte cu optimism: ”Trebuie să uităm repede anul ăsta și să învățăm din toate greșelile pe care le-am făcut, pentru a nu le repeta. Cred că avem condițiile, atmosfera și calitatea pentru a ajunge sus.”

DESPRE BACĂU

De ce a semnat Shota recent prelungirea contractului cu Știința ? ”Sunt fericit aici, la Bacău. În primul rând, pentru că pot să fac ceea ce-mi place cel mai mult, adică să joc handbal. Apoi, sunt oamenii de aici care-mi plac foarte mult, românii sunt foarte asemănători cu georgienii, cele două popoare se aseamănă foarte mult, inclusiv ca mentalitate (râde cu poftă – n.n.). Nu în ultimul rând, am rămas aici pentru colectivul extraordinar de la Știința, deoarece sunt sigur că în sezonul viitor vom da cu toții tot ce-avem mai bun și sunt convins că vom crește în evoluții.” Shota nu l-a uitat nici pe regretatul Dorel Sanie: ”Ne lipsește tuturor foarte mult Dorel, a fost un profesionist în absolut tot ceea ce a făcut.”

În final, îl rog pe Shota să-mi spună ce părerea are despre convocarea lui Cristi Ghiță la echipa națională. Nu știa. Ridică pumnii în aer și strigă: ”Bravo, Cristi !!!”. Apoi, adaugă: ”Îi transmit felicitări, mă bucur foarte mult pentru el. Îi doresc în primul rând să se întoarcă sănătos și de asemenea multă baftă. Merita să fie selecționat, fiindcă are mult talent.”
Două ore și jumătate au trecut cât ai zice ”Apărăăăăă Shotaaaaaa!!!!”. Acesta este Shota Tevzadze, membru al familiei Știința Bacău.