FOTBAL – Retrospectivă 2010: Când doi se ceartă, nu câştigă nimeni

2010. Sau ceea ce va rămâne în istoria fotbalului băcăuan ca fiind cel mai negru an. Anul în care tot ce s-a construit începând cu 1950 s-a dus pe apa sâmbetei. Și nu sunt de vină perfomanţele strict sportive ale clubului, care au dus la îngroparea undeva prin Liga a III-a a acestuia, ci conflictul dintre doi foști și actuali conducători ai Bacăului care au găsit de cuviintă să-şi regleze conturile prin intermediul acestui club.

Undeva pe linia de plutire

Returul sezonului 2009-2010 a Ligii a II-a o găsea pe FCM Bacău undeva pe la mijlocul clasamentului. Deși plecase ca din tun în primele etape ale turului și toată lumea o vedea drept una din candidatele la promovare, FCM și-a pierdut ușor, ușor din strălucire ajungând, ca în fiecare an, să se zbată pentru evitarea retrogradării.

Primul semnal de alarmă

După primele două etape din retur, FCM Bacău reușea să strângă patru puncte  după un egal acasă cu “lanterna roșie” a clasamentului, CSM Rm. Sărat și o victorie în deplasare la Tricolorul Breaza.
15 martie. Este data la care apărea eventualitatea ca FCM Bacău să nu se prezinte la meciul de pe teren propriu cu Steaua II. Neînțelegerile dintre cei doi acționari ai echipei, AS FCM Bacău și Consiliul Local Bacău, privind contribuțiile financiare ale fiecăruia şi apartenenţa drepturilor de participare în campionat, duceau la imposibilitatea organizării meciului din etapa a XX-a a Ligii a doua. Probabil cu toții am auzit de neprezentări ale echipelor, majoritatea acestora fiind legate de motive financiare, cum ar fi, de exemplu, imposibilitatea găsirii de fonduri pentru organizarea unei deplasări. Dar neprezentarea la un meci de pe teren propriu a fost parcă prea mult, mai ales că nu banii erau problema. La numai o zi de la anunțul făcut de președintele la acea vreme al clubului, Relu Damian, suporterii au încercat să strângă rândurile, organizând un miting in fata stadionului (rânduri cam puține la număr, la miting fiind prezenți circa șaizeci de suporteri), manifestându-și nemulțumirea fața de evenimentul care era la doar o semnătură distanță. Din nefericire, evenimentul s-a produs. Deși s-a încercat amânarea meciului, conducerea clubului băcăuan a trimis o adresă prin care anunța neprezentarea le meciul programat pe 18 martie de la ora 11.
Patru zile mai târziu, în presa locală apare anunțul conform căruia FCM nu se va prezenta nici în etapa urmatoare la Buzău, fapt sinonim cu excluderea din campionat și retrogradarea în Liga a III-a. A doua zi, însă, fotbaliștii erau anunțați de conducerea clubului să se pregătească normal, fiindcă e posibil ca totuși să dispute meciul de la Buzău. „De vină” a fost un document găsit de cei de la SC FCM Bacău SA, care ar fi atribuit drepturile de participare în campionat acţionarului majoritar. Timpul a dovedit că n-a fost decât un balon de săpun.
Au urmat trei meciuri din care FCM a obținut doar trei puncte: o victorie acasă contra celor de la Dunărea Giurgiu (3-1) și două eșecuri în deplasările de la Buzău și Chiajna (1-3 şi 0-1)

Începutul sfârșitului

Perioada ce a urmat acestor evenimente avea să fie și mai “neagră”. După un meci contra liderei Victoria Brănești, în care doar centralul partidei a făcut ca oaspeţii să plece cu un punct de la Bacău, a urmat o serie de patru meciuri în care FCM a primit nu mai puțin de șaisprezece goluri, marcând doar patru. În urma acestor patru înfrângeri consecutive, echipa-fanion a orașului intra serios în hora retrogradării. Au urmat însă victoriile din partidele cu Dinamo II și Săgeata Stejaru, care garantau practic salvarea de la retrogradare a echipei şi, paradoxal, aici s-a sfârşit totul.
Astfel, pe 5 iunie, meciul dintre FCM Bacău și Dunărea Galați nu s-a mai disputat din cauza neprezentării (din nou !) a gazdelor. Asta, deși jucătorii băcăuani şi conducerea tehnică au încercat să-l convingă pe Relu Damian să-i lase să intre pe teren, acesta a fost de neînduplecat. Decizia fusese deja luată. Dacă nu i-au putut retrograda pe teren, au făcut-o din birou.

Un nou început

Startul ediției 2010-2011 a ligii a III-a, găsea în componența seriei I trei echipe din Bacău: Aerostar, Fotbal Club Municipal și Sport Club Bacău. Acesta din urmă e invenţia Consiliului Local, din dorința de a fi în opoziție cu echipa-fanion a orașului. Un club care, dacă pe teren a obţinut puncte, în afara lui a acţionat în afara tuturor regulilor de comportament. Consecinţa a fost una logică: spectatorii de la meciurile de pe teren propriu ar fi încăput lejer într-un microbuz. Continuând cu atitudinea din tur, persoanele din jurul acestei echipe nu-i vor aduce decât deservicii. Ori, cine ştie?, poate asta e şi ideea.
Revenind la turul Ligii a III-a, cele două echipe băcăuane au mers cap la cap, FCM terminând turul pe primul loc la doar un punct distanță de principala rivală la promovare.

În loc de concluzie

FCM Bacău a constituit doar obiectul răzbunării. A fost “pionul” sacrificat de pe o tablă de șah care nu avea doar forma unui teren de fotbal.  Este mult peste puterile noastre şi ar fi inutil să încercăm să înțelegem de ce nu s-a putut găsi o soluție, și de ce sportul care până nu demult era rege în oraşul de pe Bistriţa este acum la terapie intensivă. Fosta glorie a fotbalului băcăuan, Emeric Dembrovschi afirma intr-un interviu că “fotbalul ar putea fi cel mai bun ambasador al oraşului, dar pentru a avea o echipă la nivel înalt trebuie înţelegere şi, pe ici, pe colo, mai trebuie făcute şi compromisuri”. Adică exact lucrurile care nu le-am întâlnit în „povestea” noastră. Cine are urechi de auzit, să audă! Altfel, nu ne va rămâne decât să ne amintim de vremurile când pe „Municipal” era o atmosferă incendiară, iar un jucător precum Dembrovschi trebuia să fie escortat de miliție în drumul spre casă,  pentru a nu fi sufocat de suporteri. Ori de foarfeca lui Cursaru din meciul cu Dinamo, ajunsă „play of the day” la CNN. Până una-alta, însă, fotbalul băcăuan nu vede luminiţa de la capătul tunelului.