După revenirea din cantonamentul de la Piatra Neamț, am realizat un prim interviu cu noul antrenor al handbaliștilor de la CSM Bacău, Eden Hairi. Interlocutor agreabil, tehnicianul constănțean a vorbit despre motivele pentru care a venit în Bacău, despre ce-și propune aici și nu numai.
Rep.: Pentru început, te-aș ruga să te prezinți publicului băcăuan.
Eden Hairi: Am 49 de ani, sunt antrenor de vreo 15 ani, cariera de jucător mi-am început-o și am terminat-o la HCM Constanța. Am antrenat la HCM Constanța în nenumărate rânduri, de 2-3 ori ca principal, de fapt eu am fost pelerina de vreme rea a echipei. La orice schimbare a antrenorului principal eu am fost mereu primul pe listă și am fost mereu liantul între antrenorii nou veniți și echipă. Am antrenat apoi la Farul Constanța, în cadrul unui proiect alături de prietenul și colegul meu Ali Nurhan, fostul director executiv de la HCM Constanța. Acest proiect a rezistat doar trei ani, după care s-a făcut fuziunea cu HC Dobrogea Sud, chestiune pe care am înțeles-o.
Rep.: Ai avut și un scurt intermezzo la fete, la Cetate Devatrans…
E.H.: Da, a fost un intermezzo foarte interesant, fiind vorba de o echipă ce avea obiective foarte îndrăznețe la vremea aceea (2013, n.r.). Am avut, însă, foarte puțin timp pentru omogenizarea acelei echipe, care avea 5 sârboaice, aspect la care s-au adăugat diverse peidici, iar eu n-am înțeles până la urmă care au fost intențiile patronului Muntean. Într-un final, am înțeles că omul nu avea nevoie de un antrenor, ci de un preparator fizic, el trebuia să conducă echipa. Pe lângă toate astea, au fost probleme și cu plățile salariilor, pe care domnul Muntean le făcea când avea chef, să nu mai vorbim de contracte modificate în mod grosolan. A fost un episod interesant, ca să zic așa, dar pe care l-am și uitat.
Rep.: De ce ai acceptat să vii la CSM Bacău, o echipă nou promovată, dar care a pierdut destul de mulți jucători importanți față de sezonul trecut ?
E.H.: Știam că au plecat jucători dintre cei mai buni, dar am acceptat din două motive. Primul este acela că propunerea a venit din partea prietenului și colegului meu, Gabi Armanu, cu care am o relație veche și foarte corectă. Ne consultăm de mult timp, de când s-a desființat Știința Municipal Dedeman Bacău și el a pornit la drum cu o echipă în Divizia A și m-a sunat să mă întrebe cât de greu e, eu antrenând atunci în eșalonul secund. I-am spus atunci că va fi ușor, el lucrând atunci cu copii cu care putea promova și iată că acest lucru s-a și întâmplat, un lucru extraordinar. M-aș bucura ca toate cluburile din România să se aplece către sportivii români, chiar dacă rezultatele nu vin imediat. Sunt sigur că Gabi va fi alături de mine, i-am spus că singur nu mă înham la o muncă atât de grea la echipa unui oraș care a însemnat, la un moment dat, principalul centru handbalistic al Moldovei. Al doilea motiv pentru care am acceptat a fost acela că e vorba de o echipă nou promovată în Liga Zimbrilor, cu alte posibilități și oportunități. Eu sunt convins că dacă vom avea evoluții bune vom aduce lângă noi nu doar oamenii de sport, ci și investitori și, nu în ultimul rând, publicul băcăuan, care este unul cunoscător de handbal. Știu în ce m-am băgat și cu siguranță că acest public cunoscător va fi greu de mulțumit. Eu sunt un antrenor deschis provocărilor, îmi plac provocările, nu mă dau la o parte de la munca grea și am mari așteptări din partea echipei.
Rep.: Fiindcă a venit vorba de muncă grea, spune-ne în ce a constat cantonamentul de la Piatra Neamț.
E.H.: Am insistat foarte mult pe lângă conducere pentru acest cantonament, chiar dacă știam că și în Bacău avem condiții foarte bune de pregătire. Pe mine m-a interesat, însă, foarte mult sudarea, omogenizarea echipei. Acasă îi ai în pregătire o oră-două, apoi se duc la masă și nu știi ce fac până la umrătorul antrenament. Eu mi-am dorit ca timpul acesta dintre antrenamente să-l petrecem împreună, să ne cunoaștem. Eu le-am transmis sportivilor că țin foarte mult la disciplină, iar la început nu am fost foarte sever cu ei și cu programul lor, fiindcă am vrut să-i cunosc. I-am lăsat să greșească pentru ca apoi să am ce corecta , iar ei să își dea seama ce vreau să fac. Marele antrenor Oprea Vlase îmi spunea că antrenoratul nu e pentru toată lumea, în primul rând trebuie să fii un psiholog, să-l înțelegi pe jucător, și el pe tine, ceea ce eu numesc afectivitate. Dacă sportivul nu simte nimic pentru antrenor, lucrurile nu sunt în regulă. Latura psihologică este foarte importantă pentru a crea un colectiv sudat și echilibrat în același timp. Avem multe de pus la punct, fiindcă suntem o echipă relativ nouă, iar pretențiile sunt foarte mari, timpul nu e în favoarea noastră, cele mai grele antrenamente nu sunt cele de pregătire fizică generală, ci cele tehnico-tactice. Una peste alta, a fost un cantonament reușit, cu condiții bune, antrenamente bune, păcat că vremea ne-a fost potrivnică și a trebuit să tot relocăm antrenamentele programate pe teren variat.
Rep.: Cât crezi că va fi de greu să omogenizezi și relațiile de joc, în condițiile în care la echipă sunt destui jucători noi ?
E.H.: Cele două săptămâni au fost suficiente pentru a identifica potențialul fiecărui jucător și pentru a-mi face o imagine cu privire la cei pe care eu îi văd titulari. Am deja un nucleu cu care voi insista, însă, pe de altă parte, trebuie să fim pregătiți și pentru neprevăzut, adică accidentările sau eclipsa de formă a unora. Eu îi voi folosi pe jucătorii cei mai în formă la momentul respectiv, indiferent de nume. Avem cel puțin doi jucători pe post, ceea ce e suficient pentru a fi liniștiți.
Rep.: Urmează meciurile de verificare. Ce aștepți de la acestea ?
E.H.: Vom pune în practică ce am lucrat la capitolul relații de joc, de data asta cu adversari necunoscuți. Nu voi face prea mult caz pe seama rezultatelor. Dacă vor veni, ne vom bucura de ele, ce mă va interesa cel mai mult e calitatea jocului, precum și sudarea relațiilor de joc. Din păcate, în turneul de la Suceava nu vom beneficia de aportul jucătorilor străini, plecați să-și rezolve probleme cu vizele de ședere. Ăsta nu va fi neapărat un lucru rău, Bacăul va fi o surpriză, numai cu jucători români, iar pe străini îi vom avea la dispoziție în celelalte jocuri de pregătire.
Rep.: În final, te rog să transmiți un mesaj publicului băcăuan iubitor de handbal.
E.H.: M-aș bucura enorm ca băcăuanii să vină și să susțină această echipă, indiferent de rezultate, fiind vorba de o echipă nou promovată și probabil cu cea mai mică medie de vârstă din Liga Zimbrilor. Noi le promitem că vom lupta pentru fiecare minge și vom oferi spectacol, astfel încât suporterii să fie mândri de noi. Veți vedea o echipă nouă, determinată, muncitoare și luptătoare până în ultima secundă a meciurilor.